Politicianul german de origine transilvăneană, Bernd Fabritius, membru al Uniunii Creștin-Sociale (CSU), preia funcția de la NataliePawlik (SPD). Fabritius este președintele Asociației Federale a Expulzaților(BdV) și președinte de onoare al Asociației Sașilor Transilvăneni din Germania. Între 2018 și 2022 a mai exercitat această funcție și este considerat un specialist cu experiență în domeniul politicilor privind minoritățile și repatriații.
Într-o primă declarație, Fabritius a anunțat că intenționează să reevalueze deciziile-cheie și să ofere noi impulsuri acestor politici. El a subliniat că, pe lângă problemele strămutaților și minorităților naționale, va fi acordată o mai mare atenție și problematicilor expulzaților germani, precum și minorităților germane din afara granițelor.
„Avem nevoie de răspunsuri noi, actuale, adaptate vremurilor”, a declarat Fabritius. El contează pe sprijinul noii coaliții guvernamentale, condusă de cancelarul federal Friedrich Merz (CDU), pe care oconsideră o bază solidă pentru punerea în aplicare a obiectivelor sale.
Dr. Bernd Fabritius a acordat un interviu în exclusivitate pentru Forumul de cooperare bilaterală româno-german, realizat de jurnalistul Robert Schwartz.
Robert Schwartz: Domnule Bernd Fabritius, înainte de a vorbi despre preluarea unui nou mandat în noul guvern federal german –sunteți Împuternicitul federal pentru problemele persoanelor strămutate și ale minorităților naționale, o funcție pe care ați deținut-o și între 2018-2022 -, cum apreciați rezultatul alegerilorprezidențiale din România de duminica trecută, 4 mai 2025?
Bernd Fabritius: E, din păcate, o evoluție foarte îngrijorătoare. A fost deja foarte vizibil la primele alegeri din noiembrie 2024, alegeri anulate de Curtea Constituțională pentru o serie de iregularități, faptul că un candidat cvasi-necunoscut din zona extremei drepte a fost propulsat, prin manipulări evidente în internet, de la obscuritate totală la câștigătorul alegerilor în doar câteva săptămâni. Faptul că un populist de extremă dreapta s-a clasat acum pe primul loc cu un avans considerabil, pe fundalul unei prezențe scăzute la urne, este, de asemenea,îngrijorător, atât pentru România, cât și pentru Europa în ansamblu. În turul doi se vor întâlni candidatul mișcării naționalist-populiste și pro-ruse AUR,care a obținut un procent alarmant de 40,96 %, urmat fiind la mare distanță de candidatul pro-european și progresist-democrat Nicușor Dan, cu puțin sub 21 %,pe locul al doilea. Acest lucru arată o nevoie urgentă de acțiune și de colaborare a tuturor forțelor democratice pentru a se asigura că un candidat democratic și pro-european câștigă această funcție supremă în țara probabil cea mai importantă din punct de vedere geostrategic din această regiune, într-un al doilea tur de scrutin. Primul vers al imnului național al României, "Deșteaptă-te, române!", capătă astfel o nouă semnificație pentru turul doi al alegerilor de peste două săptămâni.
Domnule Fabritius, cum influențează povestea personală activitatea dumneavoastră în calitate de comisar federal pentru minoritățile naționale și problemele etnicilor germani strămutați?
Istoria mea personală este strâns legată de activitatea mea în această funcție – este aproape imposibil să le separ. Și pentru partidul meu (CSU – n. red.) era important să numească o persoană care știe cu adevărat despre ce este vorba în acest domeniu. Am petrecut prima parte a vieții mele ca membru al unei minorități naționale într-un fost stat din blocul estic – în România. Copilăria și adolescența petrecute în comunitatea germană de acolo m-au marcat până în prezent.
În același timp,am trăit experiența de a ajunge în Germania și de a mă integra. Această dublă perspectivă este foarte importantă în funcția mea actuală. La aceasta se adaugă experiența mea îndelungată în relațiile cu diaspora română din Germania, care este astăzi cea mai mare comunitate străină din țară – numai în Bavaria trăiesc aproximativ un sfert de milion de cetățeni români. Toate acestea mă ajută să recunosc oportunitățile societăților multi etnice și să le valorific în mod productiv în contextul european.
Care sunt sarcinile centrale ale funcției dumneavoastră și de ce aceste teme sunt încă relevante în Europa de astăzi?
Funcția mea cuprinde trei domenii centrale de activitate, toate strâns legate între ele.
În primul rând,sunt persoana de contact pentru repatriații târzii și persoanele strămutate.Numai repatriații târzii sunt în număr de cinci milioane – și aici sunt luați în calcul doar cei care au venit în Germania cu un act de acceptare, nu și copiii lor născuți aici. Aici este vorba de păstrarea identității culturale și de promovarea integrării ca o îmbogățire pentru societatea germană.
La aceștia se adaugă și cei aproximativ 15 milioane de expulzați după cel de-al Doilea Război Mondial. Legătura lor cu regiunile de origine se menține adesea de-a lungul generațiilor. Multe dintre aceste grupuri s-au angajat devreme pentru o Europă unită. Perspectiva lor se reflectă și astăzi în relațiile noastre bilaterale,de exemplu cu statele vecine care au o istorie de colonizare germană.
Al doilea domeniu se referă la minoritățile naționale din Germania: sorbi, frizoni, danezi, sintiși romi autohtoni, precum și grupul lingvistic al vorbitorilor germanei de jos.Obiectivul meu este să le păstrez identitatea culturală și să o promovez în modspecific.
Al treilea domeniu de activitate cuprinde minoritățile germane din străinătate, în special din Europa Centrală și de Est precum și din Asia Centrală. Mă refer aici la cei rămași în patria lor. Guvernul federal german consideră că are o responsabilitate față de aceștia, deoarece ei suferă și astăzi de consecințele istorice ale războiului, expulzării și discriminării. În unele țări – de exemplu în Polonia – există încă prejudecăți adânc înrădăcinate în istorie. Cu atât mai important este să le îmbunătățim concret condițiile de viață.
Cum se realizează integrarea repatriaților în Germania? Și ce se poate deduce din aceasta pentru politica generală de integrare?
Integrarea repatriaților târzii decurge, în general, surprinzător de bine – adesea mai bine decât se percepe în opinia publică. Există mai multe motive pentru acest lucru.
Pe de o parte,aceste persoane nu vin în căutare de protecție sau ca refugiați, ci au o puternică legătură culturală cu Germania. Ei doresc să-și continue identitatea aici – aceasta este o condiție importantă pentru o integrare reușită.
Pe de altă parte,majoritatea au cunoștințe bune de limba germană, deoarece cunoașterea limbii este chiar o condiție pentru acceptarea lor. Spre deosebire de multe alte grupuri de imigranți, competențele lingvistice sunt prezente încă de la început.
Un alt factor important este faptul că mulți au deja rude în Germania. Astfel, există rețele familiale și sociale care facilitează semnificativ integrarea. De aceea, prefersă vorbesc despre „repatriere” mai mult decât despre integrare în sensul clasical cuvântului.
Desigur, există și provocări, de exemplu în domeniul educației politice. Mulți repatriați târzii au puțină experiență cu structurile democratice și sunt, prin urmare,mai vulnerabili la dezinformarea țintită. Dar, în ansamblu, integrarea este foarte reușită.
Pentru politica generală de integrare este esențial ca acestor oameni să le fie facilitată inserția socială, fără a li se impune asimilarea. Oamenii trebuie să-și poată păstra identitatea culturală și să se simtă totuși parte a societății noastre. Acesta este semnalul corect.
Cum colaborați cu partenerii europeni pentru a consolida protecția minorităților și dincolo de frontierele statale?
Colaborarea cu partenerii europeni este în mare parte constructivă, dar există și excepții. Situația devine dificilă atunci când statele instrumentalizează temele legate de minorități în politica internă. Acesta a fost cazul, de exemplu, sub guvernul PiS din Polonia.
Principiul nostru este următorul: minoritățile loiale, care se identifică cu statul în care trăiesc, pot fi o mare bogăție – cu condiția ca statul să le recunoască și să le sprijine în mod corespunzător. Separatismul, în schimb, nu ajută nici minoritățile, nici coeziunea socială.
Un exemplu foarte pozitiv este România: acolo, minoritatea germană este excelent integrată. Ea a avut chiar și un președinte al statului. Acest lucru arată ce poate realiza o politică vizionară în domeniul minorităților.
Germania are patru minorități naționale recunoscute, România chiar 19. Ce putem învăța din acest lucru, având în vedere și grupuri precum comunitatea de origine poloneză din regiunea Ruhr?
Vă mulțumesc pentru această întrebare importantă. Definiția minorităților naționale nu este reglementată în mod uniform la nivel european – nici prin Convenția-cadru a Consiliului Europei, nici prin Carta limbilor. Fiecare stat național are libertatea de a decide cine este recunoscut ca minoritate națională.
În Germania, Bundestag-ul (parlamentul federal, n. red.) a adoptat o definiție clară: minoritățile naționale sunt grupuri care trăiesc în mod tradițional și permanent pe teritoriul german, care au cetățenia germană, dar care nu se consideră parte a societății majoritare din punct de vedere etnic, lingvistic sau cultural.
Grupurile de imigranți – chiar dacă trăiesc aici de peste 100 de ani, cum ar fi populația de origine poloneză din regiunea Ruhr – nu sunt considerate minorități autohtone conform acestei definiții. Cu toate acestea, comunitatea poloneză din Germania, care se auto denumește „Polonia”, este de facto echivalată cu o minoritate națională prin Tratatul de prietenie germano-polonez și se bucură de drepturi corespunzătoare.
Prin urmare,atunci când se solicită protecția suplimentară a unei minorități, este vorba mai degrabă de retorică politică decât de o lacună reală în materie de protecție. Protecția există deja. Germania și România demonstrează în acestdomeniu, cum sunt respectate drepturile minorităților, fără a le abuza înscopuri politice.
Ce vă doriți personal pentru următorii ani ai mandatului dumneavoastră?
În primul rând, îmi doresc sănătate, pentru a putea face față provocărilor pe care le implică această funcție. De asemenea, îmi doresc sprijinul politic necesar – un sprijin de care m-am asigurat deja și pe care sunt convins că îl voi primi.
Pentru mine este important ca direcțiile care, în opinia mea, au fost greșite în ultimii trei ani, să fie corectate, astfel încât să fie posibilă din nou o dezvoltare pozitivă și durabilă. În special în domeniul activității culturale pentru persoanele expulzate din țara natală, repatriate și repatriate târziu, trebuiesă se revină la mandatul legal.
Am spus odată:fiecare coleg din politică ar trebui să citească o dată pe lună articolul 96 din Legea federală privind persoanele expulzate (BVFG) – pur și simplu pentru a-și da seama care este sarcina noastră. Acesta prevede că, în primul rând, cultura regiunilor de origine și a persoanelor expulzate trebuie să fie conștientizată de întreg poporul german, în al doilea rând, să fie dezvoltată și promovată în rândul persoanelor expulzate și al minorităților germane –adică în cercul direct de persoane – și, în al treilea rând, și acest lucru este deosebit de important, să fie consolidată în regiunile de origine. Toatea cestea servesc la conservarea acestui tezaur cultural pentru generațiile viitoare. Este o sarcină generațională.
Dacă nu ne îndeplinim această sarcină, se va pierde o parte valoroasă din istoria și identitatea noastră comună.
Atunci vă doresc la rândul meu ca dorințele dvs. să se împlinească și să aveți mult succes în mandatul dumneavoastră. Mulțumesc pentru interviu.
Eu vă mulțumesc.
